Mediul controlează genele! S-a realizat un studiu pe celule stem, toate aveau aceleași caracteristici și au fost puse sa se dezvolte în 2 medii diferite. Celulele care, la început erau la fel, au crescut diferit fiind influențate de mediul ambiant în care au crescut. Putem deduce ca noi ne controlam viața, alegând mediul în care să stăm.
Când te uiți în oglindă, vezi un singur organism? Dacă ai răspuns cu DA, mai gândește-te. Corpul tău este format din milioane de celule care lucrează interdependent și independent. Întrebarea este următoarea, cine controlează aceste celule? Sângele, nu? El le hrănește, el transporta toxinele pe care le excretă, el le cere sa producă mai mult, dacă lipsește ceva.
Pe sânge cine îl controlează? Creierul. El prin mijloace umorale și acțiunea impulsului nervos determină de ce are nevoie organismul. Acum, după modelul precedent, pe creier cine îl controlează? EU, se presupune 😁. Concludem ca noi suntem creatori care își aleg viața și și-o controlează, nu suntem simple victime.
Exemplu: Dacă nu îți face plecare sa stai cu cineva sau sa te uiți la ceva anume, atunci schimbi acel ceva sau pleci de lângă acea persoană. La fel fac și celelalte persoane.
Bolile nu sunt determinate de genetica, ci de mediul în care trăim. Dacă trăim într-un mediu propice, iubitor, suportiv vom ave o stare de bine, iar stările de rău nu vor fi frecvente, pe când într-un mediu negativ și rău pentru noi și dezvoltarea noastră atunci cu siguranță ne îmbolnăvim mai des din cauza hormonilor de stres și a agenților inflamatori eliberați de creierul nostru. Acești hormoni nu mai ajuta celula sa funcționeze și ele mor.
Știți filmul ”The Matrix”? De fapt nu este un film, ci un documentar. Toți suntem programați, fiindcă subconștientul lucrează cu programe.De exemplu, ți-ai cumpărat un telefon nou, acum te rog să apeși pe butonul „Play”. Se întâmplă ceva? Nu. Ca ceva să funcționeze în telefon atunci ai nevoie de programe care să-l facă să funcționeze. Așa este și subconștientul nostru.
Suntem hipnotizați de la început. Gândește-te câte reguli trebuie să învețe un om ca să fie acceptat și primit de o familie și de o societate. Mii de reguli! Întreabă-te: te apuci să-l înveți pe un copil aceste mii de reguli? Nu. El le învață prin hipnoză în primii 7 ani de acasă. El le copiază aceste reguli prin imitare și nu le pune în discuție, dacă îl ajută sau nu îl ajută să obțină ceea ce vrea.
În această perioadă a vieții, ei își „descarcă” programul pentru a putea funcționa, prin observarea părinților, bunicilor, fraților...
După 7 ani ei încep să devină creativi conștienți, acum au o sursă cu care să lucreze, au un model. Psihologii spun că 7-8% din aceste informații descărcate în subconștient sunt „progrămașe” de autosabotare. O persoană își folosește 97% din timp subconștientul, fiindcă nu poți folosi doar conștientul pentru a rezolva problemele pe care le ai.
Nu mă crezi? Hai să te întreb ceva. Ce faci miercurea viitoare?
Acum tu începi și cauți cu ajutorul conștientului în baza de date a subconștientului: Ce zi e miercuri, luna, te trezești, mănânci sau nu, te duci la servici..., astfel îți amintești tot doar accesând subconștientul.
Gândește-te că ești la volan, cealaltă persoană cu care ești în mașină te ține de vorbă și conștientizezi că timp de 1 minut nu ai fost atent la drum. Cine a condus? Răspuns: subconștientul. Tu ai fost pus deja pe pilot automat.
Mai puțin de 1% din boli au legătură cu genele, restul de 99% din boli sunt cauzate de stilul de viață.
Cum îți înveți sau reprogramezi subconștientul?
- de la 0-7 ani prin hipnoză
- de la 7-100 de ani prin repetare
Surse: Riley Dayne - Blog
„Bolile nu sunt determinate de genetica, ci de mediul în care trăim.”
RăspundețiȘtergereMediul în care trăim, are influență asupra sănătății noastre, doar în funcție de FELUL ÎN CARE REACȚIONĂM la provocările lui.
Iar felul în care REACȚIONĂM, depinde de programele instalate în subconștient până la momentul... 'situației ce a provocat îmbolnăvirea'.
„Mult mai puțin contează ce ni se întâmplă,
decât FELUL ÎN CARE REACȚIONĂM
la ceea ce ni se întâmplă!”
Citatul e din memorie și l-am auzit prin '92 de la Urania.